Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Tipurile de miere de albine şi ce afecţiuni tratează fiecare din ele

Publicat 22:10 | 29 oct. 2013 // Accente Info, Elldorscop, Radar, Sănătate // 11.549 vizualizări

Miere-albine-borcane-tipuri-miere-miez-nuci-polen-produse-apicole

Când albinele colectează zaharuri de pe florile şi frunzele mai multor plante, rezultă o miere polifloră.
Mierea considerată monofloră se obţine din nectarul unui tip de flori predominant, de exemplu salcâm, floarea-soarelui, cimbru etc.
Fiecare tip de miere este aliment, dar şi medicament.
Doi autori, dr. Cristina Aosan, membru al Comisiei de Apiterapie a Apimondia, şi Ilie Tudor, prezintă proprietăţile mai multor tipuri de miere în articole publicate de “Formula As”, din care vom cita în continuare.

pixdaus.com

pixdaus.com

Mierea polifloră – este indicată în surmenaj, oboseală fizică sau intelectuală, debilitate, stări de convalescenţă, tulburări de creştere.
Mierea polifloră de la câmpie are o acţiune antiseptică şi sedativă mai puternică, spre deosebire de mierea polifloră din regiunile muntoase înalte, la care efectul antiinfecţios se adresează în special aparatului respirator, iar efectul sedativ este înlocuit cu unul tonic nervos.
În general, mierea poliflora este considerată cel mai complex tip de miere, ea înglobând nectarul de la câteva zeci, dacă nu sute, de specii de plante medicinale şi împrumutând ceva din proprietăţile terapeutice ale fiecăreia dintre ele.
Administrată per-oral, mierea polifloră are acţiune antiinflamatoare, antimicrobiană, antialergică, expectorantă, antitusivă, calmantă, antispastică, îmbunătăţeşte diureza şi eliminarea toxinelor, creşte capacitatea de apărare a organismului, are acţiune favorabilă asupra muşchiului cardiac şi circulaţiei coronariene, hrăneşte şi fortifică celulele nervoase, îmbunătăteşte somnul, tonifică şi reglează activitatea sistemului endocrin, combate constipaţia şi alte afecţiuni ale intestinelor, ameliorează funcţiile celulelor hepatice, favorizeaza absorbţia calciului şi a altor nutrienţi, facilitează digestia proteinelor şi grăsimilor.
La sugari, mierea polifloră facilitează acidifierea cazeinei din lapte, cu formare de fulgi fini, uşor de digerat. Stomacul se evacuează într-un timp mai scurt, prevenind fermentaţiile, balonările şi colicile abdominale.
O mare nedreptate s-a făcut mierii, în urmă cu mai mulţi ani, când s-a recomandat a nu se da copiilor sub un an, pe motiv că ar putea produce botulism. Întreaga discuţie a pornit de la un singur caz de botulism întâlnit la un sugar.

Mierea de mană – are culoare maronie închisă, este obţinută de pe frunzele de fag, de frasin şi de stejar. Are proprietati laxative mult mai puternice decat celelalte tipuri de miere, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizează eliminarea toxinelor din corp. Este foarte bogată în minerale (Ca, Mg, Fe), de până la 20 de ori mai mult ca alte sortimente; totodată, contine multe proteine şi aminoacizi. De aceea, este indicat consumul ei mai ales de către copii, persoanele anemice şi cele aflate în convalescenţă. Pentru că este energizantă şi revitalizantă, se recomandă sportivilor şi oamenilor activi.

Mierea de tei – are aroma cea mai placută şi cea mai puternică dintre toate tipurile de miere. Este recunoscută drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac.
Deschisă la culoare şi cu reflexe verzui, cristalizează uşor, mai ales dacă este păstrată la rece. Conţine oligoelemente ca potasiu, calciu, mangan.
Este foarte căutată de importatorii din toată Europa de Vest, datorită calităţilor sale deosebite.
Se recomandă ca remediu împotriva oboselii şi stresului, este folosită drept calmant al sistemului nervos, în insomnii, prevenirea migrenelor.
Are proprietăţi anti-microbiene, anti-inflamatoare şi dizolvă mucusul, ceea ce o face utilă în tratarea guturaiului, laringitei, bronşitei, astmului bronşic, a tusei şi a iritaţiilor gâtului.
Se foloseşte în terapia crampelor, a durerilor gastrice, a bolilor renale ori ale vezicii biliare.

Mierea de floarea-soarelui – este cumva la polul opus faţă de cea de tei. Are proprietăţi tonice psihice şi tonice generale, este afrodiziacă, stimulează imunitatea. Este utilă în ateroscleroză; are proprietăţi anti-bacteriene. Se foloseşte ca adjuvant în tratarea bronşitelor şi a bolilor de stomac. Conţine multă glucoză, ceea ce face să formeze cristale mari şi neregulate.

Mierea de salcâm – are culoare alb-gălbuie, este parfumată şi limpede. Are multă fineţe şi discreţie, ceea ce o face să fie mult apreciată de către copii. Îndulceşte alimentele şi ceaiurile fără să le denatureze gustul.
Se păstrează lichidă în mod natural, fiind foarte bogată în fructoză şi săracă în glucoză. Are, ca şi mierea de tei, proprietăţi calmante psihice.
Mai este recomandată drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiacă.
Datorită conţinutului scăzut de glucoză, ea poate fi consumată cu moderaţie şi de către pacienţii diabetici. Sunt permise 1-3 linguriţe pe zi. La pacienţii cu diabet (în special de tip 2), mierea în cantităţi mici, pe stomacul gol, poate diminua şi stabiliza glicemia.
Mierea de salcâm este expectorantă, calmantă a tusei, diuretică, antidiareică, regulator intestinal, indicată pentru suferinţe gastrice, în tratamentul asteniei şi al nevrozelor.

Mierea de brad şi de alte conifere – este foarte rară, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietăţi excepţionale asupra plămânilor şi sistemului respirator, beneficiind de proprietăţi antiinfecţioase, expectorante, antitusive şi, atunci când este consumată cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.
Culoarea mierii de brad este intensă, închisă. Are acţiuni antiseptice, antiinflamatoare, atât pentru căile respiratorii, cât şi pentru cele urinare; este antianemică şi diuretică.
Conţine oligoelemente precum fosfor, potasiu, calciu, sulf, magneziu, zinc, bor, fier, cupru.

Mierea de zmeur – face parte dintre aşa-numitele soiuri de padure. Are o culoare albicioasă, specifică, după care poate fi recunoscută. Regleaza activitatea ovarelor, este reîntineritoare, previne apariţia unor afecţiuni ca osteoporoza, sclerodermia. Se recomandă pentru îndulcirea ceaiurilor folosite ca remediu în stări gripale, tuse şi răceala. Este cunoscută ca reîntineritoare pentru ten.

Mierea de mentă – este culeasă de albine din culturile de mentă întinse pe zeci de hectare. Se foloseşte ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Uşurează digestia, combate balonarea. Este bogată în vitamina C.

Mierea de trifoi – este obţinută de albine, atunci când sunt ţinute în pastorală, în preajma lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens. Are o acţiune diuretică foarte bună, ajutând la eliminarea apei în exces din ţesuturi şi, de asemenea, are o acţiune estrogenă, adică ajută la fixarea calciului în oase, iar la femei favorizează accentuarea caracterelor feminine şi are efect întineritor puternic.

Mierea de mac – are un efect somnifer, antispastic şi anafrodiziac (reduce excitabilitatea sexuală) puternic. Are adesea o nuanţă mai închisă, din cauză că are în compoziţie şi mici granule de polen de mac, care este negru la culoare.

Mierea de coriandru – are culoare deschisă şi un parfum suav deosebit, care se percepe la două săptămâni de la extracţie, după ce dispare mirosul iniţial, neplăcut. E indicată în gastritele hiperacide şi ulcere.

Mierea de cimbrişor – de culoare aurie deschisă, este un sortiment cu aromă plăcută şi intensă, bogată în cupru şi bor.
Datorită proprietăţilor antiseptice ale uleiurilor volatile de cimbrişor, această miere poate fi folosită în plăgi purulente şi alte infecţii ale pielii.
Administrată intern, are proprietăţi expectorante şi calmante pentru spasmele căilor respiratorii, fapt pentru care se recomandă în tratarea tusei, chiar şi a celei convulsive sau astmatice, a bronşitei, guturaiurilor, răguşelii.
Mierea de cimbrişor acţionează asupra ficatului şi rinichilor, ameliorând starea lor de funcţionare, poate activa circulaţia, este tonică în cazul anemiilor.

Mierea de castan – este mai bogată în fructoză decât în glucoză, ceea ce o face să rămână fluidă timp îndelungat. Are un gust plăcut, dulce-amărui. Este bogată în oligoelemente, în special potasiu, magneziu, mangan şi bariu. Ca şi cea de salcâm, este permisă diabeticilor. Îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, în special pe cea venoasă. Are proprietăţi cicatrizante.

Mierea de rapiţă – de culoare alburie spre galben deschis, abundă în glucoză, ceea ce face ca să cristalizeze repede, chiar în primele două săptămâni după extragerea din faguri. Conţine oligoelemente, mai ales calciu şi bor. De consistenţă cremoasă, emolientă şi cu gust plăcut, e mai puţin dulce decât cea de salcâm. Este uşor digerabilă, puternic anti-bacteriană, trofică pentru inimă. Uleiul de rapiţă conţine enzima Q3, necesară oaselor. Din acelaşi motiv, mierea de rapiţă poate fi folosită ca adjuvant în tratarea osteoporozei.

Miere-albine-multe-tipuri-mierePrevenirea bolilor cu ajutorul mierii:
Diabetul – studii recente, făcute în mai multe ţări ale lumii, arată că înlocuirea totală a zahărului în alimentaţie cu miere duce la o scădere cu 60-70% a ratei apariţiei diabetului.
Obezitatea – se recomandă, de asemenea, înlocuirea totală a zahărului cu miere, care nu dă aceeaşi dependenţă ca şi zaharicalele obişnuite.
Caria dentară – dacă vreţi să frânaţi fenomenul apariţiei acestei probleme, înlocuiţi complet zahărul cu mierea de albine. Caria dentară are drept cauză nu doar bacteriile fixate la nivelul smalţului dinţilor, ci şi anumite tulburări metabolice produse, conform mai multor studii, de către consumul de zahar.
Constipaţia – se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doza care se ia în fiecare zi este de două linguriţe de miere, pe cât posibil lichidă şi proaspătă, din anul curent.
Osteoporoza – apare atunci când în organism nu mai sunt sintetizaţi suficienţi hormoni estrogeni, hormoni care au un rol crucial în fixarea calciului în oase. Toate tipurile de miere conţin în cantităţi mici lăptişor de matcă, cea mai bogată substanţă naturală în acest tip de hormoni.
Menopauza prematură – nu poate apărea la femeile care consumă zilnic miere, legume şi fructe crude. Aceste alimente sunt un puternic reîntineritor, stimulând în mod armonios activitatea ovarelor şi întârziind apariţia menopauzei, cu până la zece ani.

Cantitatea de miere recomandată zilnic:

Copiilor între 1 şi 3 ani li se administrează 2-4 linguriţe de miere pe zi, iar celor între 3 şi 6 ani li se dau 4-6 linguriţe de miere pe zi.
Copiii peste 6 ani pot consuma până la 8 linguriţe de miere de albine, adolescenţii – până la 15 linguriţe de miere (echivalentul a 70 de grame), iar adulţii – 20 de linguriţe pe zi (echivalentul a 100 g).

Elldor.Info

Elldor_Info-Avansam

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!