Elldor.Info

Agenţie de presă şi ziar online

Drepturile românilor asupra Basarabiei (I) Ioan Scurtu, Ion Negrei

Publicat 21:59 | 24 nov. 2013 // Cultură, Mapamond, Opinii, România // 955 vizualizări

Viorel-PatrichiViorel Patrichi

Prin 1990, am fost la Anenii Noi cu un coleg de presă. Un bătrân de 90 de ani ne-a povestit bucuros că și-a luat pământul îndărăt de la colhoz. „Și cu ce-o să-l muncești, tataie, că abia fâlfâi?!”, îl întreabă colegul, fecior de activist din București. „Apăi, am opt băieți. Și chiar de n-aș ave, l-aș scurma cu unghiile și tot nu l-aș lăsa comuniștilor…”
Atunci am înțeles că Moșul de la Anenii Noi nu avea nevoie de referendum ca să-și ia pământul înapoi.
„Cum, referendum pentru grădina me? Așa și Țara trebuie să facă și să-și ieie Basarabia acasă. Ce referendum?!…”

Era pentru prima dată când ajungeam în Basarabia. Nu credeam să mai fi rămas asemenea oameni. Și l-am întrebat ce se întâmplă dacă poporul din această provincie nu mai vrea să se întoarcă spre țară. După care a pornit să grăiască de ziceai că-i inspirat de Biblie: „Mâna mea dreaptă vrea să se despartă de trup. Dar are căderea mâna mea dreaptă să se despartă de sine? Mâna mea stângă vrea să se despartă de trup. Dar oare mâna mea stângă are căderea să se rupă de sine? Despre ce vorbești mata, că te văz tânăr încă?” Și nu era popă. „Hai, bă, lasă-l, nu înțelegi că-i dus la Cotu Donului?!…”
Și îndată îl văd pe bătrân că scoate din grajd un armăsar negru, de vreo trei ani, care scăpăra din ochi, sare pe el și dă vreo două ture prin ogradă. Apoi îl proptește forăind în fața colegului și-i întinde căpăstrul: „Amu încalecă și tu!” Maria lui adusese gavanosu de jin pe prispă. Și am băut vin dintr-o bancă de opt kile (borcan) toată noaptea. („Am o bancă de jin,/ Un baton, margarin,/ Pe picioare mă țin…”).

agerpres.ro

agerpres.ro

Au trecut peste două decenii și noi tot mai vorbim despre drepturile românilor, oriunde s-ar afla ei, asupra Basarabiei. Pe 12 octombrie 2013, am asistat la lansarea cărții „Problema Basarabiei în lumina principiilor actelor juridice internaționale (Contribuții la cunoașterea raporturilor diplomatice româno-ruse), publicată de ofițerul Dumitru Th. Pârvu în 1944 și reeditată acum de istoricul Ion Constantin.
Cinstita dezbatere a fost prezidată de însuși Adrian Năstase, președintele Fundației „Nicolae Titulescu”. Așa că voi prezenta câteva opinii exprimate acolo, intervenind doar pentru unele clarificări pe care le voi găsi necesare.

Ioan Scurtu: „Beneficiarul pactului Molotov-Ribbentrop este Ucraina”

Istoria este o carte de învățătură, cum spunea Iorga. Poate să fie și o învățătură proastă. În cazul Basarabiei, atâtea lucruri proaste s-au spus și la noi, și în lume, încât restabilirea adevărului devine o necesitate absolută. Este ultima carte scrisă cu sinceritate și corectitudine despre partea de răsărit a Moldovei, și a urmat o perioadă foarte lungă, după care Basarabia era prezentată ca parte a Rusiei, apoi a Uniunii Sovietice, cotropită de armata regală a României. Așa s-a prezentat istoria acestei provincii până în 1968. După care a început o anume tendință de prezentare a unirii Basarabiei cu România. O largă abordare s-a înregistrat după 1989. Eu am reușit cu mai mulți studenți să edităm una din primele monografii – Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1984. Și prin efortul colegilor de la Chișinău, am scos o ediție în limba rusă. Meritul principal este al istoricilor din R. Moldova.

Nu mă sfiesc să spun că, în România actuală, istoria este tratată cu desconsiderare, a dispărut ca obiect de studiu la liceu și în genere, abordarea problemelor de istorie este foarte ocolită și de multe ori departe de realitate.

Sigur, ne-am obișnuit să spunem că chestiunea Basarabiei este doar una de geopolitică, de raport de putere între Rusia, Ucraina, SUA, Uniunea Europeană. Dar acele state care pot să aibă un rol pozitiv pentrru istoria noastră trebuie să cunoască realitatea. Și dacă o cunosc, sigur că pot să acționeze ca atare. Dacă vor fi intoxicate, nu vor lua deciziile cele mai corecte. Iar eu cred că acele state au obligația morală de a lua niște decizii corecte. Noi condamnăm mereu pactul Ribbentrop-Molotov, dar să nu uităm că acest pact a fost confirmat de liderii Marii Britanii și ai SUA, iar apoi a fost reconfirmat prin Tratatul de pace din 10 februarie 1947. Și nu numai pactul Ribbentrop-Molotov, mai mult decât atât.

De asemenea, vreau să subliniez că noi trebuie să avem în atenție și ce s-a întâmplat cu teritoriile desprinse în vara anului 1940 de România și unde se află ele astăzi. Și să nu ocolim realitatea. Beneficiarul pactului Molotov-Ribbentrop este Ucraina. Am fost la o întâlnire la Oradea unde m-am întâlnit cu români din Ucraina. Ei mi-au relatat că sunt supuși unei politici de deznaționalizare extrem de intense și că se manifestă un dispreț total față de demnitatea națională a românilor. De aceea zic, chiar dacă nu va fi foarte convenabil politic, noi o să promovăm adevărul istoric așa cum rezultă el din documente. Această carte este o pledoarie în acest sens și cred că noi avem de învățat și de acționat în stilul în care este scrisă această carte.

Ion Negrei: „Acest stat s-a făcut prin forță, prin crimă”

Foto de Viorel Patrichi

Foto de Viorel Patrichi

Cartea a fost prezentată mai întâi la Chișinău, dar tirajul este foarte mic. Ea este foarte utilă, mai ales astăzi. Republica Moldova se află în pragul aderării la Uniunea Europeană. Nu am avut un set de lucrări care ar fi deschis accesul Republicii Moldova în comunitatea europeană. Nu s-au scris lucrări noi. Domnul Ion Constantin a reeditat această lucrare care este foarte utilă pentru demersul european al Republicii Moldova.

Titlul merită cercetat atent: „Problema Basarabiei în lumina principiilor actelor juridice și internaționale”. Dumnitru Th. Pârvu prezintă documentele juridice și politice definitorii.

Lucrarea era scrisă în timpul războiului. Se întrevedea finalul războiului, dar autorul a rămas ferm și a venit cu soluțiile pentru rezolvarea problemei Basarabiei, indiferent care va fi soarta României și a războiului. Teza a fost susținută în februarie 1944, iar în martie 1944, Armata Roșie ajunge la frontiera României.
La Conferința de pace de la Paris, s-a dat prioritate declarațiilor făcute despre Basarabia de tovarășii Stalin și Molotov.

Și în R. Moldova istoria este marginalizată, suntem frați și la acest capitol. Am avut două cursuri: Istoria românilor și Istoria universală. Comuniștii au unificat aceste cursuri prin revenirea la concepția sovietică, iar din 2012, avem un curs de istorie integrată – istoria românilor, plus istoria universală. Este tot o formulă de ștergere a identității. Mai ales în Basarabia este necesar studiul istoriei românilor, fiindcă acolo a fost atât de grav afectată conștiința națională. Astăzi ne temem să corectăm cu instrumentarul nostru științific ceea ce s-a inoculat în perioada sovietică. Cred și că în continuare problemele de idetitate vor rămâne și se vor manifesta, chiar dacă vom intra în Uniunea Europeană. Fiindcă nu vor dispărea oponenții Republcii Moldova și vor fi tentative de revenire la concepția sovietică.

R. Moldova este un stat atipic. Trebuie să înțelegem că nu s-a înregistrat într-un act de identitate caracterul național al statului. Doar în Declarația de independență se face o referire la limba română, în alte acte constitutive nu se face nicio referire la esența națională a statului R. Moldova. Din acest considerent, apar multe probleme: nu putem defini nici scopurile educației, al învățământului, direcția noastră de politică externă etc. Acest stat s-a făcut prin forță, prin crimă. De aceea, este foarte greu de revenit la niște norme de comportament democratic și bazate pe adevărul științific.

Justiția din R. Moldova este la pământ. La fel este învățământul istoric. Încă din 1998, noi am format colective mixte de istorici care au format manuale și studii cu Iași, Cluj, București. Pe timpul comuniștilor, aceste manuale au fost excluse din învățământ, deși nu aveau nicio tentă ideologică, nu au fost readuse în școală.

Ion Constantin a adus astfel o frumoasă contribuție și a creat prin această carte un suport pentru demersul Republicii Moldova pentru aderarea la Uniunea Europeană. Lucrarea este mult mai documentată decât unele lucrări de doctorat, susținute astăzi: are bibliografie franceză, germană, engleză, română. Pârvu a consultat toate lucrările de drept internațional.

Autorul a avut un sfârșit nefericit: lucra pe un șantier de construcții ca să fie de folos socialismului! Destine de acestea frânte au fost o sumedenie.

Drepturile românilor asupra Basarabiei (II) Tudor Panțîru, Petre Otu, George G. Potra, Mircea Druc

A consemnat Viorel Patrichi

Elldor_Info-Avansam

Comentarea e interzisă

Subscribe to our RSS Feed! Follow us on Facebook! Follow us on Twitter! Visit our LinkedIn Profile!