Un englez, la sfârşitul secolului al XIX-lea, a făcut lumea să se înfioreze trecând peste Cascada Niagara pe o frânghie, fără să sufere vreo vătămare.

James Hardy, în anul 1896, a reuşit performanţa de a parcurge cei 550 de metri suspendat la 46 de metri deasupra cascadei în condiţii de ceaţă şi vânt puternic.

După câţiva ani, acelaşi englez, mergând pe stradă, a alunecat pe o coajă de banană şi a ajuns la spital cu o gravă fractură de picior.

Uneori, o mare ispită ce tună împrejurul nostru precum Niagara ne poate lăsa nevătămaţi; dar adeseori o întâmplare măruntă şi neînsemnată ne poate pricinui căderea tocmai fiindcă nu o băgăm în seamă.

Când Hristos vorbeşte de Judecata de Apoi, nu pomeneşte de marile păcate care ne vor aduce condamnarea, precum omorul, furtul, desfrânarea, ci mai curând despre micile păcate: „Străin am fost şi nu M-aţi primit, gol şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat.”.

Oamenii spun adeseori: „N-am omorât pe nimeni!” Poate că aşa este. N-am omorât pe nimeni fizic, dar dacă ţinem seama de micile păcate, de binele pe care l-am fi putut face şi nu l-am făcut, cine dintre noi va fi fără vină?

Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina, adaptare după un fragment din volumul Vitamine duhovniceşti, Anthony M. Coniaris, vol. I, Editura Sophia, 2009